Datini si obiceiuri

-

Baterea alvitei

Un obicei care se practica la Lasatul Secului de Pasti, o practica magica ce are ca scop aflarea norocului si a ursitei. In ce consta acest obicei: un grup de copii/adolescent, se strang in cerc si incearca sa prinda cu gura, fara sa se ajute de maini, o alvita legata cu sfoara de un cui batut in grinda. Toti cei care reuseau sa muste din alvita, isi puneau o dorinta, si aveau credinta ca vor fi insotiti de noroc, iar tinerii ca se vor casatori.

 

Paparuda

Un obicei foarte indragit, in special de copii si tineri, care se practica in a treia zi de Pasti, in multe locuri din sudul Romaniei. Practicarea acestuia are rolul de a invoca ploaia prin ritualul stropitului cu apa a tuturor participantilor in alai. In traditie, se credea ca era suficient sa imiti ploaia pentru producerea ei. Obiceiul consta in grupuri de femei, tinere sau batrane, gatite cu flori sau ramuri verzi, care intra in gospodarii si canta si danseaza, iar apoi gazdele le uda cu apa rece. Exista credinta ca mastile verzi (florile, frunzele) vor influenta bogatia culturilor.

 

Caloianul

Un obicei practicat tot dupa Paste si care face trimitere la ritualul zeului care moare si invie. Caloianul era o papusa realizata din lut si care era ingropata si lasata in camp, iar dupa 9-40 zile era dezgropata si rupta in bucati, iar bucatile aruncate pe camp. Se credea ca, papusa ingropata in pamant, Caloianul, putea influenta, la fel ca zeul antic, bogatia culturilor si regenerarea vegetatiei. Caloianul, la fel ca si Paparuda, sunt ritualuri practicate pentru fertilitatea pamantului.

 

Focurile de macinici

Ritual practicat in ziua de 9 Martie, dimineata zilei de Macinici, si care inseamna incinerarea simbolica a spiritului iernii si renasterea spiritului verii. Copiii scormoneau cu betele prin foc, iar mamele imprastiau cenusa in jurul casei si ogradei. Focurile de Macinici aveau mai multe functii: de purificare (curatirea de fortele malefice in ultima zi a anului vechi si prima zi a noului an), preventiva (intampinarea neplacerilor provocate de serpi si insecte pe timp de vara), fertilizarea gradinilor, viilor si livezilor prin imprastierea cenusii. Intrucat erau aprinse cu prilejul echinoctiului de primavara (pe stil vechi), se crede ca Focurile de Macinici aveau principala menire de a ajuta Soarele sa se ridice tot mai sus pe cer, pentru a depasi echilibrul perfect dintre lumina si intuneric.

 

Oleleul

Practicat in timpul sarbatorilor de iarna, Oleleul este capetenia unei cete formata din baieti si barbati tineri care pleaca la colindat strabatand ulitele. Oleleul este costumat cu o masca rosie cu gura mare si dinti mari fiorosi, cu coarne care sunt legate intre ele cu ardei rosii iuti, iar pe deasupra poarta o suba voluminoasa din blana de oaie. Costumatia in sine este inspaimantatoare intrucat are rolul de a speria. Copiii ies la porti sa il vada si se iau dupa el, iar uneori, oleleul se intoarce si se face spre ei, iar copiii tipa si fug incantati. Oleleul si ceata lui de colindatori merg doar la casele celor instariti si gospodari, unde sunt primiti cu veselie si mandrie de gazde, primesc bani si sunt asezati la masa. Cel care a avut rolul de oleleu, nu intra in biserica si nu se spovedeste tot anul acela.

 

Semanatul

Tot un obicei de iarna, „semanatul”, se practica in ajunul, noaptea sau dimineata de Anul Nou. Obiceiul este practicat de copii, tineri si barbati, „semanatori”, fiecare avand in buzunar o mana de orez, grau sau porumb pentru semanat. Se canta niste versuri populare despre semanat, si exista credinta ca in functie de primul intrat pe usa, fata sau baiat, acelui gospodar urmeaza sa i se nasca un fiu sau o fiica, dar si ca va avea in ograda pui de animale femele sau masculi. Gospodariile unde locuiesc fete de maritat, accepta doar „semanatori” chipesi si sanatosi. Semanatorii arunca semintele in casa, in ograda si peste oameni, iar apoi nu se mai matura casa.

 

Cucii

Reprezinta un ritual de purificare si fertilizare a spatiului si timpului, practicat numai in sud-estul tarii in prima zi dupa Lasatul Secului, prin  practica magica a Batutului, de catre feciorii si barbatii tineri si in putere, mascati si deghizati in ciudate reprezentari zoomorfe. In prima dimineata dupa Lasatul Secului, „cucii” alergau pe ulite dupa copii, femei si barbati pe care ii atingeau sau chiar tranteau la pamant uneori. Seara se strangeau si colindau din casa in casa pentru a incinge cate o hora. Se credea ca prin intermediul mastii si zgomotul clopotului, „cucul” alunga spiritele rele si boala.

 

Dumineca Mare

Zi de sarbatoare si odihna in randul crestinilor, in aceasta zi, in Dobrogea, exista si obiceiul ca flacaii din mai multe sate sa se adune laolalta si sa se lupte. Acesti luptatori de numesc pehlivani, iar lupta purtata de ei, pehlivanie. Pehlivanii sunt goi pana la brau, iar ca arme de lupta nu au decat bratele. In unele sate din Dobrogea, se practica unsul corpului cu untdelemn.

Targurile mesterilor populari, pe langa desfacerea de produse de arta traditionala, sunt si prilej pentru organizarea de manifestari folclorice, spre incantarea si deliciul locuitorilor, dar si al turistilor care se nimeresc in zona. Cele mai vechi festivitati populare organizate in Dobrogea, sunt: Sarbatoarea Teilor in Luncavita, Ziua Internationala a Dunarii la Tulcea, Delta Fest la Sulina si Festivalul International al Barcilor cu Vasle la Tulcea.


 

 

© 2019 UAT Orasul Babadag - Centrul National de Informare si Promovare Turistica Babadag

 

  • facebook
  • twitter